- parenchim
- PARENCHÍM, parenchime, s.n. 1. Ţesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Ţesut vegetal fundamental, bogat în spaţii intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98parenchím s. n., pl. parenchímeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARENCHÍM parenchime n. 1) (la animale) Ţesut funcţional spongios, cu numeroase vase sangvine, caracteristic unor organe interne (ficat, splină, plămâni etc.). 2) (la plante) Ţesut celular de bază, care asigură o serie de funcţii (asimilarea, disimilarea etc.). /<it. parenchima, fr. parenchymeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARENCHÍM s.n. 1. Ţesut moale cu aspect spongios, bogat în vase sanguine. 2. Ţesut vegetal, moale şi spongios, compus din celule vii, care umple intervalele dintre părţile fibroase. [pl. -me, -muri. / < fr. parenchyme, cf. gr. parenchyma – umplutură].Trimis de LauraGellner, 15.01.2007. Sursa: DNPARENCHÍM s. n. 1. ţesut spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. ţesut vegetal, moale şi spongios, care umple intervalele dintre părţile fibroase. (< fr. parenchyme, gr. parenchyma)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.