- paranoic
- PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. adj. Care ţine de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico.Trimis de valeriu, 08.05.2008. Sursa: DEX '98paranóic s. m., adj. m. (sil. -no-ic), pl. paranóici; f. sg. paranóică, g.-d. art. paranóicei, pl. paranóiceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARANÓI//C1 paranoiccă (paranoicci, paranoicce) Care ţine de paranoia; de paranoia Psihoză paranoiccă. [Sil. -no-ic] /<germ. paranoischTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARANÓI//C2 paranoiccă (paranoicci, paranoicce) m. şi f. Persoană care suferă de paranoia. [Sil. -no-ic] /<germ. paranoischTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARANÓIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de paranoia. ♢ Psihopatie paranoică = psihopatie la care predomină tendinţa patologică spre formarea de idei dominante şi prevalente, întreţinute de emoţii puternice; psihopatie paranoidă; psihoză paranoică = psihoză care apare de obicei la indivizii cu tendinţă spre supraaprecierea propriei persoane, neîncredere, egocentrism sau la psihopaţii paranoici. [pron. -no-ic. / cf. germ. paranoisch, fr. paranoïque].Trimis de LauraGellner, 16.09.2007. Sursa: DNPARANÓIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de paranoia. (< germ. paranoisch, it. paranoico)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.