paralaxă

PARALÁXĂ, paralaxe, s.f. 1. Unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte depărtat cu extremităţile unei baze de observare. 2. (astron.) Unghi maxim sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe un alt corp ceresc. – Din fr. parallaxe, lat. parallaxis.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PARALÁXĂ s. (astron.) 1. (înv.) semiosie. 2. pa-ralaxă anuală = paralaxă heliocentrică; paralaxă diurnă = paralaxă geocentrică; paralaxă geocentrică v. paralaxă diurnă; paralaxă heliocentrică v. paralaxă anuală.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



paraláxă s. f., g.-d. art. paraláxei; pl. paraláxe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PARALÁX//Ă paralaxăe f. 1) Unghi sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe alt corp ceresc. 2) Schimbare aparentă a poziţiei unui punct depărtat datorită deplasării reale a ochiului observatorului. /<fr. parallaxe, lat. parallaxis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PARALÁXĂ s.f. Unghi format de două drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pământului şi cealaltă din locul unde se află observatorul. ♦ Unghi sub care se vede un front oarecare la o anumită distanţă. [< fr. parallaxe, cf. gr. parallaxis – schimbare].

Trimis de LauraGellner, 10.07.2005. Sursa: DN



PARALÁXĂ s. f. 1. unghi sub care se vede un front oarecare la o anumită distanţă. ♢ unghi din două drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pământului şi cealaltă din punctul de observaţie. 2. eroare la citirea instrumentelor de măsurat cu ac indicator, când observatorul nu priveşte perpendicular scala aparatului. (< fr. parallaxe, gr. parallaxis, schimbare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN