parafonie

PARAFONÍE, parafonii, s.f. (med.) Boală care constă în pronunţarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



parafoníe s. f., g.-d. art. parafoníei; pl. parafoníi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PARAFONÍE s.f. Tulburare a vocii, caracterizată printr-o pronunţare deformată a sunetelor. [gen. -iei. / < fr. paraphonie].

Trimis de LauraGellner, 16.01.2007. Sursa: DN



PARAFONÍE s. f. 1. tulburare a vocii, care capătă un timbru nazonant. 2. (muz.) mişcare paralelă a vocilor. (< fr. paraphonie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN