parabioză

parabioză: PARABIÓZĂ, parabioze, s.f. 1. (med.) Pierdere a conductibilităţii normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condiţiilor vitale. [pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiose.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

parabióză s. f., pl. parabióze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PARABIÓZĂ s.f. (biol.) 1. Pierdere a conductibilităţii normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat în limita condiţiilor vitale. [pron. -bi-o-. / < fr. parabiose, cf. gr. para – alături, bios – viaţă].

Trimis de LauraGellner, 15.01.2007. Sursa: DN

PARABIÓZĂ s. f. (biol.) 1. situaţie în care doi indivizi sunt legaţi între ei prin naştere. 2. grefă în care doi indivizi sunt uniţi artificial printr-o circulaţie sangvină comună, pentru observaţii fiziologice. 3. pierdere a conductibilităţii normale a unui nerv ca urmare a unei vătămări locale. 4. stare a unui organism la limita condiţiilor vitale. (< fr. parabiose)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

parabioza — parabióza ž DEFINICIJA med. zajednički život dvaju organizama koji su spojeni operativnim putem; služi u istraživačke svrhe ETIMOLOGIJA para + bioza … Hrvatski jezični portal
parabiotic — PARABIÓTIC, Ă, parabiotici, ce, adj. (med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [pr.: bi o] – Din fr. parabiotique. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 parabiótic adj. m., pl. parabiótici; f … Dicționar Român
parabiont — parabiónt s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PARABIÓNT s.n. (bot.) Organism care trăieşte în parabioză. [pron. bi ont. / cf. germ. Parabiont]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias