- papură
- PÁPURĂ, (rar) papuri, s.f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi şi înguste, cu flori unisexuate, care creşte în locuri mlăştinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coşuri etc. – Lat *papura.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PÁPURĂ s. 1. (bot.; Typha) (reg.) băţea, berbecuţ, bucşău, culm, rogoz, şovar, (Transilv. şi Maram.) spetează, (Maram.) spetie. 2. v. stuf.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePÁPURĂ s. v. pipirig.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePAPURĂ-DE-ROGOJÍNĂ s. v. roşăţea.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimepápură s. f., g.-d. art. pápurii; pl. pápuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÁPUR//Ă papurăi f. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină erectă neramificată, cu inflorescenţe cilindrice terminale şi cu frunze lungi liniare, din care se împletesc diferite obiecte (coşuri, rogojini etc.); şovar. ♢ A căuta nod în papură a căuta părţi negative acolo unde ele nu există. /<lat. papuraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpápură, pápure, s.f. (înv.) 1. ţesătură cu fir. 2. pernă.Trimis de blaurb, 23.08.2006. Sursa: DARpápură (-re), s.f. – Stuf, trestie (Typha angustifolia). – Megl. papră, păpură. gr. πάπυρος › lat. papyrus, probabil prin intermediul unei forme *papura (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 403; Candrea, Éléments, 10; Puşcariu 1259; Candrea-Dens., 1353; REW 6218; Diculescu, Elementele, 484; Graur, rom., LIII, 543; Rosetti, II, 65). bg. papura provine din rom. (Capidan, Raporturile, 220). – Der. păpuri, vb. (a acoperi, a astupa cu papură); păpuriş, s.n. (rogoziş); păpurică, s.f. (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus); paporniţă, s.f. (coş, coşarcă; arg., pălărie). E dubletul lui papirus, s.n., din fr.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
