- papară
- PAPÁRĂ s.f. 1. Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză şi opărite în apă, în supă, în lapte etc. ♢ expr. (fam.) A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat; b) a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.) A face pe (sau din) cineva papară = a învinge, a distruge, a nimici pe cineva. A şti papara cuiva = a cunoaşte felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (reg.) Omletă (din ouă). [var.: (reg.) păpáră s.f.] – Din bg. popara.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PAPÁRĂ s. (reg.) moieţi (pl.), păpăruie. (A mân-cat papară.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePAPÁRĂ s. v. jumări, omletă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepapáră s. f., g.-d. art. papárei/papării; pl. papăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPAPÁRĂ păpări f. Fel de mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză şi opărite (cu apă sau cu lapte). ♢ A mânca papară a lua bătaie. /<bulg. poparaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpapáră (papáre), s.f. – 1. Friganea, felie de pîine prăjită cu brînză şi cu unt. – 2. Ciomăgeală, bătaie. bg., sb. popara (Miklosich, Lexicon, 625; Tiktin; Conev 86), din sl. popariti "a (se) opări", cf. ngr. παππάρα, tc. papara. Der. din it. (Meyer, Neugr. St., IV, 68) sau din ngr. πάπα "mîncare" (Roesler 601) pare mai puţin probabilă. – Der. păpărău, s.n. (Banat, terci, păsat).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.