panegiric

panegiric
PANEGÍRIC, panegirice, s.n. 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc. 2. p. gener. Laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie. – Din fr. panégyrique.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

PANEGÍRIC adj. v. apologetic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PANEGÍRIC s. v. apologie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

panegíric s. n., pl. panegírice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PANEGÍRI//C panegiricce n. 1) (la vechii greci şi la romani) Discurs public în care se proslăveau faptele de vitejie ale strămoşilor sau se elogiau oamenii iluştri. 2) fig. Laudă exagerată; elogiu emfatic; ditiramb. /<fr. panégyrique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PANEGÍRIC s.n. 1. Discurs la vechii greci şi la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintaşilor sau se aduceau laude unui oraş, unei persoane însemnate. 2. Elogiu, laudă. ♦ Tămâiere, laudă exagerată şi nemeritată, linguşitoare. [pl. -ce, -curi. / < fr. panégyrique, lat. panegyricus, cf. gr. panegyris].
Trimis de LauraGellner, 14.01.2007. Sursa: DN

PANEGÍRIC s. n. 1. discurs la vechii greci şi la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintaşilor sau se aduceau laude unui oraş, unei persoane însemnate. 2. elogiu, laudă. ♢ tămâiere, laudă exagerată şi nemeritată, linguşitoare. (< fr. panégyrique)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • panegíric — pa|ne|gí|ric Mot Pla Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • panegíric — s. n., pl. panegírice …   Romanian orthography

  • panegirist — PANEGIRÍST, panegirişti, s.m. Persoană care scrie sau ţine un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PANEGIRÍST s. v. apologet. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • encomiastic — ENCOMIÁSTIC, Ă, encomiastici, ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios, [pr.: mi ás ] – Din encomion. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ENCOMIÁSTIC adj. v. elogios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  encomiástic adj …   Dicționar Român

  • panégyrique — [ paneʒirik ] n. m. • 1512; lat. panegyricus, du gr., de panêguris « assemblée de tout (le peuple) » 1 ♦ Didact. Discours à la louange d une personne illustre, d une nation, d une cité. « Il est toujours à craindre que le panégyrique d un… …   Encyclopédie Universelle

  • apologetic — APOLOGÉTIC, Ă, apologetici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care conţine o apologie, care ţine de apologie. 2. s.f. Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. s.f. Parte a teologiei care are ca scop apărarea… …   Dicționar Român

  • apologie — APOLOGÍE, apologii, s.f. 1. Elogiu, laudă ferventă (şi adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei etc.; apărare (servilă şi interesată) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. – Din fr. apologie, lat …   Dicționar Român

  • calomnie — CALOMNÍE, calomnii, s.f. Afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputaţia cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  Calomnie ≠ elogiu …   Dicționar Român

  • ditiramb — DITIRÁMB, ditirambi, s.m. 1. (La vechii greci şi la romani) Poem liric în onoarea lui Bachus; p. ext. poem liric caracterizat prin inspiraţie entuziastă. 2. fig. Elogiu exagerat, în termeni bombastici, adus cuiva. – Din fr. dithyrambe, lat.… …   Dicționar Român

  • elogiu — ELÓGIU, elogii, s.n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  Elogiu ≠ hulă, ponegreală Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”