pandemoniu

PANDEMÓNIU s.n. (livr.) Capitală imaginară a infernului; adunarea, sfatul demonilor. ♦ fig. Adunare de oameni sau loc în care domneşte discordia, dezordinea, corupţia. – Din fr. pandémonium, it. paademonio.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



pandemóniu s. n. [-niu pron. -niu], art. pandemóniul

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PANDEMÓNIU n. livr. 1) Capitală imaginară a infernului. 2) Loc de adunare a demonilor. 3) fig. Adunare neorganizată a unor persoane cu opinii absolut contradictorii. 4) Loc unde domneşte corupţia şi dezordinea. /<fr. pandémonium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PANDEMÓNIU s.n. (Mit.) Loc imaginar situat în infern, unde se presupunea că se adună demonii; adunarea, sfatul demonilor. ♦ (fig.) Adunare de bandiţi, de oameni răi, de sceleraţi. [pron. -niu. / < fr. pandémonium, cf. gr. pas – tot, daimon – demon].

Trimis de LauraGellner, 13.01.2007. Sursa: DN



PANDEMÓNIU s. n. 1. (mit.) loc imaginar în infern, unde se presupune că se adună demonii. 2. (fig.) adunare de bandiţi, de oameni răi, sceleraţi. (< fr. pandémonium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN