- pandantiv
- PANDANTÍV, pandantive, s.n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănţişor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colţurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98pandantív s. n., pl. pandantíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPANDANTÍV pandantive n. 1) Obiect de podoabă care se poartă la gât, atârnat de un lănţişor. 2) Element de construcţie de forma unui triunghi sferic, aflat între arcele ce susţin o cupolă. /<fr. pendentifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPANDANTÍV s.n. 1. Bijuterie, piatră preţioasă în formă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. Porţiune a unei bolţi sferice aflată între arcele mari care susţin o cupolă. [var. pendantiv s.n. / < fr. pendentif].Trimis de LauraGellner, 12.07.2005. Sursa: DNPANDANTÍV s. n. 1. bijuterie, piatră preţioasă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. porţiune triunghiulară a unei bolţi sferice între arcele mari care susţin o cupolă sau o turlă. (< fr. pendentif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.