panaghie

PANAGHÍE, panaghii, s.f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconiţă (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept. 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paşti. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghía.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PANAGHÍE s. (bis.) engolpion.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



panaghíe s. f., art. panaghía, g.-d. art. panaghíei; pl. panaghíi, art. panaghíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PANAGHÍ//E panaghiei f. 1) Icoană mică având zugrăvit chipul Fecioarei Maria. 2) (în mănăstiri) Bucată de prescură care se mănâncă în prima săptămână după Paşti. 3) Prescură pe care preotul o ridică în timpul rugăciunii făcute la patruzeci de zile de la moartea cuiva. ♢ A ridica (cuiva) panaghiea a) a face parastas unui mort; b) a înjura pe cineva. [G.-D. panaghiei] /<sl. panagija, ngr. panagia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



panaghíe (panaghíi), s.f. – Prescură care se dă de pomană la patruzeci de zile după o înmormîntare. – Mr. panaghie. ngr. παναδία, epitet al Fecioarei (Murnu 41), cf. sb., cr. panagija. – Der. panaghiar, s.n. (taler de argint în care se serveşte panaghia).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER