panaceu

PANACÉU, panacee, s.n. Medicament despre care se credea odinioară că vindecă orice boală. [var.: (înv.) panacée s.f.] – Din lat. panacea, fr. panacée.

Trimis de trilobata, 17.01.2003. Sursa: DEX '98



panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PANACÉ//U panaceue n. 1) (la alchimişti) Medicament considerat atotvindecător. 2) fig. Remediu contra tuturor relelor; soluţie salvatoare în orice situaţie. /<lat. panacea, fr. panacée

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PANACÉU s.n. Nume dat odinioară unor medicamente despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. [pron. -ceu. / < fr. panacée, cf. gr. panakeia < pas – tot, akos – medicament],

Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DN



PANACÉU s. n. medicament despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. (< fr. panacée, lat. panacea, gr. panakeia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN