pală

PÁLĂ¹, pale, s.f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură tragere cu coasa sau cât se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. p. ext. Strat, pătură din ceva; fâşie, şuviţă. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceaţă. – et. nec. cf. alb. p a l e.

Trimis de valeriu, 10.04.2009. Sursa: DEX '98



PÁLĂ², pale, s.f. 1. Organ activ al unei elice de avion, de vapor, de ventilator etc. sau al unui rotor, încastrat sau articulat la unul din capete în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obţinut după ce fibrele textile au fost pieptănate şi înfăşurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale.

Trimis de valeriu, 27.10.2008. Sursa: DEX '98



PÁLĂ³, pale, s.f. (înv.) Paloş. – Din tc. pala.

Trimis de valeriu, 27.10.2008. Sursa: DEX '98



PÁLĂ⁴, pale, s.f. (înv. şi reg.) Capriciu, toană. – et. nec.

Trimis de valeriu, 27.10.2008. Sursa: DEX '98



PÁLĂ⁵, pale, s.f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care şi-o puneau peste rochie femeile romane. – Din lat. palla.

Trimis de valeriu, 27.10.2008. Sursa: DEX '98



PÁLĂ s. 1. (reg.) palhă. (pală de iarba, de fân.) 2. v. adiere.

Trimis de siveco, 22.02.2009. Sursa: Sinonime



PÁLĂ s. (tehn.) paletă. (pală de rotor, de elice.)

Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: Sinonime



PÁLĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, paloş, pătură, poftă, prosteală, sclifoseală, strat, toană.

Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: Sinonime



pálă (de fân, de vânt, de avion, strat, paloş, capriciu, piesă vestimentară) s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále

Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



PÁL//Ă¹ palăe f. 1) Cantitate de iarbă sau de plante cerealiere, care se taie printr-o singură tragere cu coasa sau care se ia o dată cu furca. 2) Strat suprapus al unei materii înfoiate. 3) Suflare uşoară; adiere; boare. [G.-D. palei] /Orig. nec.

Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: NODEX



PÁL//Ă² palăe f. tehn. Parte a unui organ de propulsie (elice, rotor de maşină ori de turbină, vâslă etc.). [G.-D. palei] /<fr. pale

Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: NODEX



PÁL//Ă³ palăe f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care şi-o puneau peste rochie femeile române. [G.-D. palei /<lat. palla

Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: NODEX



PÁLĂ¹ s.f. 1. Veşmânt femeiesc constând dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (text.) Semifabricat în formă de bandă continuă, obţinut din fibre (de lână, sintetice) pieptănate şi înfăşurate pe bobine. [< lat. palla].

Trimis de LauraGellner, 27.10.2008. Sursa: DN



PÁLĂ² s.f. Fiecare dintre braţele unei elice de avion şi de vapor sau ale unui rotor de maşină. [< fr. pale, cf. lat. pala – lopată].

Trimis de LauraGellner, 27.10.2008. Sursa: DN



PÁLĂ¹ s. f. 1. veşmânt dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (text.) semifabricat, bandă continuă, din fibre (de lână, sintetice) pieptănate şi înfăşurate pe bobine. (< lat. palla)

Trimis de raduborza, 27.10.2008. Sursa: MDN



PÁLĂ² s. f. fiecare dintre braţele unei elice de avion ori de vapor sau ale unui rotor de maşină ori de turbină. (< fr. pale)

Trimis de raduborza, 27.10.2008. Sursa: MDN



pálă (-le), s.f. – Hanger, iatagan. – Mr. pală. tc. pala (Şeineanu, II, 230; Lokotsch 1615), cf. ngr. πάλα, alb. palë, bg. pala. Nu e clară legătura dintre acest cuvînt şi paloş, s.n. (spadă), care poate proveni din tc. paloş (după Meyer, Türk. St., I, 2. cuvîntul tc. provine din rom.), din mag. pallos (Gáldi, Dict., 95) sau din sb., cr., slov. paloš (Cihac, II, 241), cf. rus. palaš, pol. palasz, it. paloscio, v. fr. palache, germ. Pallasch (Schuchardt, ZRPh., XV, 95; REW 6157).

Trimis de blaurb, 30.06.2008. Sursa: DER