palpator

PALPATÓR, palpatoare, s.n. Element sensibil al unui instrument de măsurat sau de controlat neregularităţile de pe suprafeţele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. cf. it. p a l p a t o r e.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



palpatór s. n., pl. palpatoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PALPAT//ÓR palpatoroáre n. Organ sensibil al unui aparat de control, care determină netezimea suprafeţei prelucrate a pieselor metalice. /a palpa + suf. palpatortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PALPATÓR s.n. Ac cu ajutorul căruia se determină gradul de netezime al unei suprafeţe metalice prelucrate. [cf. fr. palpateur].

Trimis de LauraGellner, 12.01.2007. Sursa: DN



PALPATÓR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de măsurat şi de control, care sesizează neregularităţile unei suprafeţe. 2. dispozitiv al unei maşini agricole pentru urmărirea neregularităţilor terenului, a modului de dispunere a plantelor, în scopul reglării poziţiei organelor de lucru ale maşinii. 3. dispozitiv de comandă automată a mecanismului de alimentare a maşinii de ţesut cu fir de bătătură. (< it. palpatore)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN