acordor

ACORDÓR¹, acordoare, s.n. Unealtă care serveşte la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

Trimis de ana_zecheru, 26.06.2008. Sursa: DEX '98



ACORDÓR², acordori, s.m. Persoană care se ocupă cu acordarea şi repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.

Trimis de ana_zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX '98



ACORDÓR s. (muz.) cheie. (acordor pentru pian.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



acordór (persoană) s. m., pl. acordóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



acordór (instrument) s. n., pl. acordoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ACORD//ÓR¹ acordoroáre n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. /<fr. accordoir

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ACORDÓR² acordori m. Persoană care acordează şi repară instrumente muzicale. /<fr. accordeur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ACORDÓR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [cf. fr. accordeur].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2006. Sursa: DN



ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [pl. -oare. / cf. fr. accordoir].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2006. Sursa: DN



ACORDÓR¹ s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



ACORDÓR² s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN