paleocreştin

PALEOCREŞTÍN, -Ă, paleocreştini, -e, adj. Vechi creştin. [pr.: -le-o-] – Paleo- + creştin.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



paleocreştín adj. m. (sil. -le-o-creş-) creştin

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PALEOCREŞTÍN, -Ă adj. Referitor la vechiul creştinism (al primilor creştini, din primele secole); creştinism antic. ♢ Artă paleocreştină = arta primilor creştini, dezvoltată în Occident, ale cărei forme, dovedind legături profunde cu arta de tradiţie elenistică (picturi de un caracter relativ rudimentar, cu scene şi motive pătrunse de un întreg simbolism), au persistat în Imperiul roman de apus până în sec. VII. [După it. paleocristiano, fr. paléochrétien].

Trimis de LauraGellner, 05.07.2005. Sursa: DN



PALEOCREŞTÍN, -Ă adj. referitor la începuturile creştinismului. o artă paleocreştină = arta primilor creştini, dezvoltată în Occident, ale cărei forme dovedesc legături profunde cu arta de tradiţie elenistică (picturi relativ rudimentare, scene şi motive pătrunse de un întreg simbolism). (după fr. paléochrétien)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN