- paia
- PAIÁ, paiele, s.f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din ţările româneşti, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ♢ expr. (reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PAIELE-ŢIGÁNULUI s. v. calea lactee, calea-laptelui.Trimis de siveco, 25.02.2008. Sursa: Sinonimepaiá s. f., art. paiáua, g.-d. art. paiélei; pl. paiéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpaiá2 s.f. (reg.) piatră lată folosită de copii în jocurile lor.Trimis de blaurb, 17.08.2006. Sursa: DARpaiá (paiéle), s.f. – Titlu onorific, care în vechea organizare socială, era legat de o slujbă, dar se acorda nominal, fără exerciţiul efectiv al slujbei corespunzătoare. tc. (per.) paye (Şeineanu, III, 93). sec. XVIII, înv.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.