asomator

asomatór s. n., pl. asomatoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



asomatór s. m., pl. asomatóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ASOMATÓR¹ s. n. aparat, instalaţie pentru asomare (1). (după fr. assomoir)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



ASOMATÓR² s. m. 1. cel care execută operaţia de asomare (într-un abator). 2. (fig.) ucigaş; bătăuş. (după fr. assomeur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN