- pafta
- PAFTÁ, paftale, s.f. 1. Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, lucrată de obicei din metal (preţios şi împodobită cu pietre preţioase). ♦ Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănţişoare sau fixate între ele cu ţinte. ♦ Dispozitiv (metalic) de închidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesă din tablă de oţel folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor. – Din tc. pafta.Trimis de valeriu, 12.12.2008. Sursa: DEX '98paftá s. f., art. paftáua, g.-d. art. paftálei; pl. paftáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPAFTÁ paftale f. înv. 1) Încheietoare de metal (ornamentată) la haină sau la cingătoare. 2) Cingătoare făcută din plăci de metal prinse între ele cu lănţişoare. /<turc. paftaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpaftá (paftále), s.f. – Încuietoare ornamentală, cataramă, broşă. – Mr., megl. paftă. tc. pafta (Şeineanu, II, 280), din per. bafta, cf. bg., sb. pafta.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.