oţeli

OŢELÍ, oţelesc, vb. IV. 1. tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire. 2. tranz. şi refl. fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. 3. refl. (reg.) A se ameţi de băutură, a se îmbăta. – Din oţel.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



OŢELÍ vb. 1. v. căli. 2. a căli, (reg.) a pânzui. (A oţeli tăişul unui instrument metalic.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



OŢELÍ vb. v. ameţi, chercheli, fortifica, îmbăta, întări, turmenta.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



oţelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oţelésc, imperf. 3 sg. oţeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oţeleáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A OŢEL//Í oţeliésc tranz. 1) (metale sau aliaje metalice) A face dur şi rezistent supunând unei operaţii consecutive de încălzire puternică şi de răcire bruscă; a căli. 2) A face să se oţelească. /Din oţel

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE OŢEL//Í mă oţeliésc intranz. A deveni puternic şi rezistent (prin adaptarea la diverse greutăţi); a se căli. /Din oţel

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX