- oştitură
- oştitúră, oştitúri, s.f. (înv.) rânduială de luptă.Trimis de blaurb, 17.08.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
oaste — OÁSTE, oşti, s.f. 1. (înv. şi pop.) Armată. ♦ Serviciu militar. ♦ (Rar) Oşteni, soldaţi. ♦ fig. Mulţime. 2. (înv.) Război1; luptă, bătălie. – lat. hostis, em duşman . Trimis de ana zecheru, 30.09.2007. Sursa: DEX 98 OÁSTE s. (mil.) … Dicționar Român