oxigen

OXIGÉN s.n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respiraţiei şi al arderii, şi care, în combinaţie cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



oxigén s. n., simb. O

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OXIGÉN n. Gaz incolor, inodor şi insipid, care intră în componenţa aerului (fiind indispensabil respiraţiei şi arderii) şi are diferite întrebuinţări (în industrie, în tehnică, în medicină etc.). /<fr. oxygene

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OXIGÉN s.n. Corp simplu, gazos, inodor şi incolor, care se găseşte în proporţie de aproximativ o cincime în atmosferă. [< fr. oxygène, cf. gr. oxys – acid, gennan – a naşte].

Trimis de LauraGellner, 05.01.2007. Sursa: DN



OXIGÉN s. n. element chimic gazos, inodor, incolor şi insipid, indispensabil respiraţiei şi arderii, o cincime din aerul atmosferic. (< fr. oxygène)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN