otoree

OTORÉE, otoree, s.f. (med.) Simptom caracterizat prin scurgere de puroi din ureche, care survine, de obicei, în cursul otitei. – Din fr. otorrhée.

Trimis de ana_zecheru, 13.05.2004. Sursa: DEX '98



OTORÉE s. (med.) (reg.) scurgere.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



otorée s. f., art. otoréea, g.-d. art. otoréei; pl. otorée

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OTORÉE f. Simptom al otitei constând în scurgerea de puroi din ureche. [art. otoreea; G.-D. otoreei] /<fr. otorrhée

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OTORÉE s.f. Scurgere de lichid cefalo-rahidian sau de puroi din ureche. [pron. -re-e, pl. invar. / < fr. otorrhée, cf. gr. ous – ureche, rhein – a curge].

Trimis de LauraGellner, 07.01.2007. Sursa: DN



OTORÉE s. f. scurgere de puroi sau de serozitate din ureche. (< fr. otorrhée)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN