osârduitor

OSÂRDUITÓR, -OÁRE, osârduitori, -oare, adj. (înv.) Sârguincios, zelos, osârdnic. [pr.: -du-i-] – Osârdui + suf. -tor.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



osârduitór adj. m. (sil. -du-i-), pl. osârduitóri; f. sg. şi pl. osârduitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic