ostracism — OSTRACÍSM s.n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atena, prin care un cetăţean, considerat primejdios pentru libertatea şi securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuţie, ostracizare. – Din fr. ostracisme. Trimis de… … Dicționar Român
anatemă — ANATÉMĂ, anateme, s.f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [acc. şi: anátemă] – Din ngr. anáthema. Trimis de ana zecheru, 08.02.2004. Sursa: DEX 98 ANATÉMĂ s. v. excomunicare. Trimis de… … Dicționar Român
ostracon — OSTRÁCON s.n. (Ant.) Nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnaţi la ostracizare. [pl. ostraca, var. ostrachion s.n. / < gr. ostrakon, ostrakion]. Trimis de LauraGellner, 01.07.2005. Sursa: DN OSTRÁCON s. n. (ant.) … Dicționar Român
relegare — RELEGÁRE, relegări, s.f. (înv.) Acţiunea de a relega şi rezultatul ei. – v. relega. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RELEGÁRE s. v. alungare, exilare, expulzare, gonire, izgonire, ostracizare, proscri ere, surghiunire. Trimis de… … Dicționar Român
relegaţie — RELEGÁŢIE, relegaţii, s.f. (înv.) Relegare. [var.: relegaţiúne s.f.] – Din fr. relégation. Trimis de LauraGellner, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 RELEGÁŢIE s. v. alungare, exilare, expulzare, gonire, izgonire, ostracizare, proscri ere, surghiunire.… … Dicționar Român
surghiunire — SURGHIUNÍRE, surghiuniri, s.f. Acţiunea de a surghiuni şi rezultatul ei; exil, deportare, pribegie, surghiun. – v. surghiuni. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SURGHIUNÍRE s. (jur.) 1. alungare, exilare, gonire, izgonire, ostracizare,… … Dicționar Român
