osculaţie

OSCULÁŢIE s.f. (mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangenţă între o curbă sau o suprafaţă şi altă curbă sau suprafaţă. – Din fr. osculation.

Trimis de oprocopiuc, 14.05.2004. Sursa: DEX '98



osculaţíe s. f., g.-d. art. osculaţíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OSCULÁŢIE s.f. (mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangenţă, între o curbă sau o suprafaţă cu altă curbă sau suprafaţă. [gen. -iei. / < fr. osculation, cf. lat. osculatio – sărutare].

Trimis de LauraGellner, 05.01.2007. Sursa: DN



OSCULÁŢIE s. f. 1. (mat.) contact mai strâns decât contactul de tangenţă, între curbe sau suprafeţe. 2. distrugere a unei porţiuni de interfluviu îngust, între două lunci, prin eroziunea laterală a valurilor. (< fr. osculation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN