ortotonus

ORTOTÓNUS, ortotonusuri, s.n. Spasm prelungit al muşchilor capului, trunchiului şi membrelor care determină o poziţie rigidă în linie dreaptă a corpului. – Din fr. orthotonos.

Trimis de oprocopiuc, 12.05.2004. Sursa: DEX '98



ortotónus s. n, pl. ortotónusuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ORTOTÓNUS s.n. (med.) Varietate de tetanos caracterizată printr-o contracţie a musculaturii corpului, trunchiului şi membrelor, care determină o poziţie rigidă, dreaptă. [< fr. orthotonos, cf. gr. orthos – drept, tonos – tensiune].

Trimis de LauraGellner, 30.06.2005. Sursa: DN



ORTOTÓNUS s. n. varietate de tetanos caracterizată prin contracţia musculaturii corpului, a trunchiului şi membrelor, care determină o poziţie rigidă, dreaptă. (< fr. orthotonos)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN