- ortogonal
- ORTOGONÁL, -Ă, ortogonali, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formează unghiuri drepte. ♢ Proiecţie ortogonală = proiecţie obţinută prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecţie. ♦ (Despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecţie să fie perpendiculare. ♦ (Despre suprafeţe) Care se întretaie astfel încât planurile lor tangente în orice punct al curbei de intersecţie să fie perpendiculare. – Din fr. orthogonal.Trimis de ionel_bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX '98ortogonál adj. m., pl. ortogonáli; f. sg. ortogonálă, pl. ortogonáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficORTOGONÁL ortogonală (ortogonali, ortogonale) (despre planuri, drepte etc.) Care, la intersecţie, formează un unghi drept. ♢ Proiecţie ortogonală proiecţie a unei figuri obţinută prin coborârea de perpendiculare pe o suprafaţă. /<fr. orthogonalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXORTOGONÁL, -Ă adj. Care formează unghiuri drepte. ♦ Proiecţie ortogonală = proiecţie obţinută prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecţie; proiecţie ortografică. ♦ (Despre suprafeţe, despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecţie să fie perpendiculare. [< fr. orthogonal, cf. gr. orthos – drept, gonia – unghi].Trimis de LauraGellner, 05.01.2007. Sursa: DNORTOGONÁL, -Ă adj. care formează unghiuri drepte. o proiecţie ortogonală = proiecţie prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecţie. ♢ (despre curbe, suprafeţe) care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecţie să fie perpendiculare; (despre funcţii) cu produs scalar nul. (< fr. orthogonal)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.