ortocentru

ORTOCÉNTRU, ortocentre, s.n. Punctul de întâlnire a înălţimilor unui triunghi; punctul de întâlnire a înălţimilor unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. – Din fr. orthocentre.

Trimis de ionel_bufu, 15.05.2004. Sursa: DEX '98



ortocéntru s. n., pl. ortocéntre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ORTOCÉNTR//U ortocentrue n. Punct de intersecţie a înălţimilor unui triunghi. /<fr. orthocentre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ORTOCÉNTRU s.n. Punctul de întâlnire al segmentelor de dreaptă care reprezintă înălţimile unui triunghi sau ale unui tetraedru. [pl. -re. / < fr. orthocentre, cf. gr. orthos – drept, kentron – centru].

Trimis de LauraGellner, 13.05.2008. Sursa: DN



ORTOCÉNTRU s. n. punct de intersecţie a celor trei înălţimi ale unui triunghi sau tetraedru. (< fr. orthocentre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN