orotip

OROTÍP, orotipuri, s.n. (tipogr.) Maşină de cules asemănătoare linotipului. – Din germ. Orotype.

Trimis de ionel_bufu, 15.05.2004. Sursa: DEX '98



orotíp s. n., pl. orotípuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OROTÍP s.n. (Poligr.) Maşină de cules asemănătoare linotipului, la care pe matriţe se află floarea literei în relief, iar aparatul de turnat este înlocuit cu un dispozitiv de tipărire. [< germ. Orotype].

Trimis de LauraGellner, 30.06.2005. Sursa: DN



OROTÍP s. n. maşină de cules, asemănătoare linotipului, la care pe matriţe se află floarea literei în relief, iar aparatul de turnat este înlocuit cu un dispozitiv de tipărire. (< germ. Orotype)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN