- oriental
- ORIENTÁL, -Ă, orientali, -e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care aparţine Orientului sau părţii răsăritene a unei ţări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a unei ţări din Orient; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [pr.: -ri-en-] – Din lat. orientalis, fr. oriental.Trimis de RACAI, 11.12.2008. Sursa: DEX '98Oriental ≠ apusean, occidentalTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeORIENTÁL adj. v. estic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeorientál adj. m., s. m. (sil. -ri-en-), pl. orientáli; f. sg. orientálă, pl. orientáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficORIENTÁL1 orientală (orientali, orientale) 1) Care ţine de Orient; propriu Orientului; răsăritean; estic. 2) Care se află în Orient; din Orient; răsăritean. 3) Care descinde din Orient; originar din Orient. [Sil. -ri-en-] /<lat. orientalis, fr. orientalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXORIENTÁL2 orientali m. 1) Persoană care face parte din populaţia de bază a unei ţări sau a unei regiuni din Orient. 2) la pl. Popoare din Orient. Cultura orientalilor. [Sil. -ri-en-] /<lat. orientalis, fr. orientalTrimis de siveco, 11.12.2008. Sursa: NODEXORIENTÁL, -Ă adj. Care aparţine Orientului, propriu Orientului; răsăritean. // s.m. şi f. Locuitor al unei ţări din Orient; (p. restr.) turc. [cf. fr. oriental, lat. orientalis].Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DNORIENTÁL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al unei ţări din Orient; răsăritean, estic. II. adj. caracteristic Orientului. (< fr. oriental, lat. orientalis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.