- organogen
- ORGANOGÉN, -Ă, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziţia substanţelor organice din structura animalelor şi a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, formaţii geologice) Care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub acţiunea organismelor. – Din fr. organogène.Trimis de ionel_bufu, 11.05.2004. Sursa: DEX '98ORGANOGÉN s. v. biolit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeorganogén adj. m., pl. organogéni; f. sg. organogénă, pl. organogéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficORGANOGÉN organogenă (organogeni, organogene) 1) (despre elemente chimice) Care intră în componenţa substanţelor din structura organismelor ani-male sau vegetale. 2) (despre roci, minereuri, minerale etc.) Care este format din rămăşiţe de organisme vegetale sau animale; din resturi de organisme vii. /<fr. organogeneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXORGANOGÉN, -Ă adj. (biol.; despre elemente) Care intră în compoziţia substanţelor organice animale sau vegetale. ♦ (Despre roci) De origine organică. [< fr. organogène, cf. gr. organon – organ, gennan – a naşte].Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DNORGANOGÉN, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care intră în compoziţia substanţelor organice animale sau vegetale. 2. (despre roci minerale etc.) de origine organică. (< fr. organogène)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.