- organic
- ORGÁNIC, -Ă, organici, -ce, adj. 1. Care ţine de structura, de esenţa, de funcţiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii. 2. Care are structura unui organism1, constituind un întreg diferenţiat şi în acelaşi timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezultă din organizarea, din construcţia insăşi a unui lucru; esenţial, lăuntric, intrinsec. ♦ Fundamental. ♦ (Şi adv.; despre relaţii, legături) Analog legăturii care uneşte părţile unui organism1; indisolubil. 3. (Despre substanţe, materii, etc.) Care este alcătuit din carbon şi hidrogen, uneori şi din alte elemente chimice (oxigen, azot, etc.). ♢ Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile şi derivaţii acestora. – Din lat. organicus, fr. organiqueTrimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Organic ≠ anorganic, neorganicTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeORGÁNIC adj. 1. v. inseparabil. 2. v. esenţial.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeorgánic adj. m., pl. orgánici; f. sg. orgánică, pl. orgániceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficORGÁNI//C organiccă (organicci, organicce) 1) Care ţine de un organ sau de un organism viu; propriu unui organ sau unui organism viu. Dereglare organiccă. 2) Care ţine de organizarea internă a unor ansambluri; care prezintă un întreg; unitar. Lege organiccă. Unitate organiccă. 3) Care rezultă din structura internă a unui lucru; esenţial; intrinsec. 4) (despre relaţii, legături) Care este asemănător relaţiilor interne dintre părţile componente ale unui organism; care este analog legăturii dintre părţile unui organism; indisolubil. Legătură organiccă. 5) (despre substanţe, materii etc.) Care a rezultat din descompunerea organismelor vegetale şi animale. ♢ Chimie organiccă compartiment al chimiei care studiază hidrocarburile şi derivatele lor. /<lat. organicus, fr. organiqueTrimis de siveco, 08.01.2007. Sursa: NODEXORGÁNIC, -Ă adj. 1. Care ţine de structura, de esenţa, de funcţiile unui organ sau ale unui organism. ♦ Unitar, inseparabil. ♦ (fig.) Care se referă la constituţia, la structura unei lucrări, a unui tratat etc. 2. Care intră în compoziţia chimică a organismului vieţuitoarelor. ♦ Chimie organică = parte a chimiei care studiază compuşii carbonului cu hidrogenul şi derivaţii acestora. [cf. fr. organique, lat. organicus].Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DNORGÁNIC, -Ă adj. 1. care ţine de structura, esenţa, funcţiile unui organ(ism); referitor la organe şi organisme. ♢ unitar, inseparabil. ♢ (fig.) care se referă la structura unei lucrări, a unui tratat. 2. care intră în compoziţia chimică a organismului vieţuitoarelor. o chimie organică = parte a chimiei care studiază compuşii carbonului cu hidrogenul şi derivaţii acestora. (< fr. organique, lat. organicus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.