orfevru

ORFÉVRU, orfevri, s.m. (livr.) Meşter care lucrează orfevrărie; aurar. – Din fr. orfèvre.

Trimis de Anonim, 09.03.2002. Sursa: DEX '98



orfévru s. m., pl. orfévri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ORFÉVR//U orfevrui m. Lucrător specializat în confecţionarea obiectelor de artă aplicată, din metal preţios. [Sil. -vru-] /<fr. orfevre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ORFÉVRU s.m. (Franţuzism) Meşter care lucrează obiecte de aur sau de alte metale preţioase; aurar. [< fr. orfèvre].

Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN



ORFÉVRU s. m. 1. meşter în lucrări de orfevrărie. 2. (fig.) artist subtil. (< fr. orfèvre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN