- orbecăire
- ORBECĂÍRE, orbecăiri, s.f. Faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare. – v. orbecăi.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ORBECĂÍRE s. v. bâjbâială.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeorbecăíre s. f., g.-d. art. orbecăírii; pl. orbecăíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.