oraniţă

ORÁNIŢĂ, oraniţe, s.f. (reg.) 1. Prăjină cu cange la vârf, de care se servesc marinarii şi pescarii. 2. Luntre pescărească cu fundul lat. – Din scr. oranica.

Trimis de ana_zecheru, 06.05.2004. Sursa: DEX '98



orániţă s. f., g.-d. art. orániţei; pl. orániţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



orániţă (orániţe), s.f. – Plută, canoe. – var. vraniţă. sb. oranica (Tiktin). În Olt. şi Munt.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER