opus

ÓPUS¹, opusuri, s.n. (muz.) Termen care denumeşte, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. [Scris şi (prescurtat): op] – Din fr. opus, germ. Opus.

Trimis de ana_zecheru, 15.07.2006. Sursa: DEX '98



OPÚS², -Ă, opuşi, -se, adj. 1. Care este aşezat în faţa cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (mat.; despre unghiuri) Care este aşezat, într-o figură geometrică, în faţa altui unghi sau în faţa uneia dintre laturi; (despre laturi) care este aşezat în faţa altei laturi sau în faţa unuia dintre unghiuri. – v. opune.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ópus s. n., pl. ópusuri

Trimis de siveco, 15.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



ÓPUS ŭri n. Creaţie muzicală care poartă un anumit număr de ordine în succesiunea cronologică a lucrărilor unui compozitor. /<fr. opus, germ. Opus

Trimis de siveco, 15.07.2006. Sursa: NODEX



OPÚ//S opussă (opusşi, opusse) şi substantival v. A OPUNE şi A SE OPUNE. ♢ În direcţie opussă în sens invers. /v. a (se) opune

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ÓPUS s.n. Bucată muzicală a unui compozitor care poartă un anumit număr de clasificare, dat după succesiunea cronologică a lucrărilor acestuia. [< lat. opus, cf. germ. Opus].

Trimis de LauraGellner, 31.12.2006. Sursa: DN



ÓPUS s. n. termen pentru catalogarea şi numerotarea cronologică a lucrărilor unui compozitor. (< lat. opus, germ. Opus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN