- optic
- ÓPTIC, -Ă, optice, -ce s.f., adj. I. 1. s.f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea naturii luminii, a emisiei şi absorbţiei ei, cu fenomenele legate de propagarea şi de interacţiunea ei cu diverse substanţe etc. ♦ Parte a fizicii care se ocupă cu studiul radiaţiilor de aceeaşi natură cu lumina (radiaţii infraroşii, ultraviolete etc.). ♢ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mişcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. fig. Fel, mod de a vedea şi de a interpreta faptele şi fenomenele; concepţie, punct de vedere. II. adj. 1. Care se bazează pe lumină, care ţine de fenomenele luminii sau de senzaţiile vizuale, privitor la astfel de fenomene şi de senzaţii; care aparţine obiectului de studiu al opticii (I 1). ♢ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale şi cele nodale ale ei şi prin care raza de lumină trece fără să-şi schimbe direcţia. 2. Care ţine de vedere sau de organele de simţ ale acestuia. ♢ Nerv optic = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul nervos respectiv din creier. – Din fr. optique.Trimis de RACAI, 15.07.2006. Sursa: DEX '98IZOMER ÓPTIC s. v. antipod optic.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeóptic adj. m., pl. óptici; f. sg. óptică, pl. ópticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÓPTI//C opticcă (opticci, opticce) 1) Care ţine de vedere; propriu vederii. ♢ Nerv optic nerv care transmite percepţiile vizuale de la ochi la centrul corespunzător din creier. 2) Care ţine de optică; propriu opticii. Aparat optic. /<fr. optique, lat. opticusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÓPTIC, -Ă adj. Referitor la vedere, de vedere; în legătură cu optica. ♦ Centru optic = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale şi nodale şi prin care poate trece o rază de lumină nedeviată. [< fr. optique, cf. lat. opticus].Trimis de LauraGellner, 30.12.2006. Sursa: DNÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică; o centru optic = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale şi nodale şi prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv optic = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ♢ (adv.) substanţă optic activă = substanţă care îşi roteşte planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază lumina şi fenomenele luminoase şi vizuale. o optic electronică = domeniu al electronicii care studiază mişcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea şi interpreta faptele şi fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.