- optativ
- OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorinţă. ♢ (gram.) Mod optativ (şi substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acţiunea ca dorită. Propoziţie optativă (şi substantivat, f.) = propoziţie care exprimă o acţiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus.Trimis de rscurt, 24.11.2003. Sursa: DEX '98optatív adj. m., pl. optatívi; f. sg. optatívă, pl. optatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficoptatív s. n., pl. optatíveTrimis de siveco, 30.05.2005. Sursa: Dicţionar ortograficOPTATÍV optativă (optativi, optative) Care optează; în stare să exprime o dorinţă. ♢ Mod optativ mod al verbului care exprimă realizarea acţiunii ca fiind dorită. Propoziţie optativă propoziţie care exprimă o dorinţă. /<fr. optatif, lat. optativusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOPTATÍV, -Ă adj. Care exprimă o dorinţă. ♦ (gram.) Mod optativ (şi s.n.) = mod care exprimă o acţiune dorită; propoziţie optativă (şi s.f.) = propoziţie care exprimă o acţiune sau o stare a cărei realizare este dorită. [cf. fr. optatif, lat. optativus].Trimis de LauraGellner, 30.12.2006. Sursa: DNOPTATÍV, -Ă I. adj. care exprimă o dorinţă. o propoziţie optativă (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o acţiune, o stare a cărei realizare este dorită. II. s. n. mod verbal care exprimă o acţiune dorită. (< fr. optatif, lat. optativus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.