- opt
- OPT, (1) num. card., (2) opturi, s.n. 1. num. card. Numărul care în numărătoare are locul între şapte şi nouă. ♢ (Adjectival) Copilul are opt ani. ♢ (Substantivat) Mănâncă cât opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ♢ (Precedat de "câte", formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. s.n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (art.) Numele unui dans popular. – lat. octo.Trimis de romac, 22.03.2004. Sursa: DEX '98OPT s. (arg.) sfinţişor. (A luat un opt la fizică.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeopt num.Trimis de siveco, 30.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficopt s. n., pl. ópturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficopt súte num.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOPT1 num. card. 1) Şapte plus unu. opt elevi. 2) (cu valoare de num. ord.) Al optulea; a opta. /<lat. octoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOPT2 m. 1) Număr constând din opt unităţi. Împărţiţi opt la patru. 2) Cifra 8 sau VIII. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. octoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXopt num. – Cifra dintre şapte şi nouă. – Mr. optu, megl. uopt, istr. opt. lat. octo (Puşcariu 1222; Candrea-Dens., 1283; REW 6035), cf. vegl. guapto, it. otto, prov. uech, fr. huit, cat. vuyt, sp. ocho, port. oito. – Der. optar, s.m. (carte de opt puncte), după ngr. ỏγτάρι; optime, s.f. (a opta parte).Trimis de blaurb, 21.06.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.