- opincă
- OPÍNCĂ, opinci, s.f. 1. Încălţăminte ţărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojiţelor. ♢ expr. (reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a) a păcăli pe cineva, a trage pe sfoară; b) a face pe cineva de ruşine. C-un pantof şi c-o opincă = luat prin surprindere, nepregătit. A umbla cu opinci de fier = a umbla mult. Pe unde şi-a spart dracul opincile = departe. A călca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa. 2. fig. (La sg.; cu sens colectiv) Ţărănime. ♢ expr. De la vlădică până la opincă = din toate clasele sociale, toţi. – Din bg. opinka, opinăk.Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX '98OPÍNCĂ s. (Transilv.) şolă, (Maram.) topancă. (Poartă opincăi în picioare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeOPÍNCĂ s. v. ţărănime.Trimis de siveco, 17.11.2007. Sursa: Sinonimeopíncă s. f., g.-d. art. opíncii; pl. opínciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOPÍN//CĂ opincăci f. 1) Obiect de încălţăminte purtat în trecut de ţărani, confecţionat dintr-o bucată dreptunghiulară de piele, strânsă pe picior şi fixată cu nojiţa. ♢ Pe unde şi-a spart dracul opincăcile a) foarte departe; b) în locuri necunoscute. Fiecare ştie unde-l strânge opincăca fiecare ştie mai bine decât alţii nevoile şi neajunsurile sale. A călca (pe cineva) pe opincă a jigni pe cineva; a leza demnitatea cuiva. 2) la sing. fig. înv. Totalitate a ţăranilor; ţărănime. ♢ De la vlădică până la opincă toţi, indiferent de provenienţa socială. A fi din opincă a se trage din ţărani, din popor. /<bulg. opinka, opinăkTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXopíncă (opínci), s.f. – 1. Încălţăminte ţărănească făcută dintr-o bucată de piele dreptunghiulară legată cu fîşii de piele. – 2. Clasă ţărănească, ţărănime. sl. opinuku "încălţăminte", din sl. opęti, opiną "a acoperi" (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 513; Cihac, II, 228; Meyer 315; Conev 84), cf. sl. opanica "talpă", bg. opinak, opinci, sb., cr., slov. opanak, ceh. opanky, rus. opanka, alb. opingë. Ipoteza unui sl. *opęka (Byhan 324) nu pare necesară. – Der. opincar, s.m. (producător de opinci; ţăran), cu suf. -ar (der. din bg. opinčari, sugerată de Conev 75, nu-i posibilă); opincărime, s.f. (clasa ţărănească); opincărie, s.f. (atelier, prăvălie de opinci); ochincea, s.f. (genţiană, Gentiana cruciata), pornind de la pron. patalizată a lui -pi- › -chi-, proprie Mold. (Philippide, Principii, 97; după Tiktin ar fi o deformare populară a lui genţiană).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
