- operativ
- OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Privitor la acţiuni, de acţiune. – Din fr. opératif.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98OPERATÍV adj., adv. 1. adj., adv. v. prompt. 2. adj. expeditiv, prompt. (O rezolvare operativ.) 3. adj. v. eficace.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeoperatív adj. m., pl. operatívi; f. sg. operatívă, pl. operatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOPERATÍV operativă (operativi, operative) 1) Care ţine de operaţii; propriu operaţiilor. 2) (despre per-soane) Care acţionează repede şi cu uşurinţă; expeditiv. /<fr. opératifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOPERATÍV, -Ă adj. 1. Care acţionează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. Referitor la diverse operaţii. [cf. fr. opératif].Trimis de LauraGellner, 24.12.2006. Sursa: DNOPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care acţionează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. referitor la diverse operaţii. II. s. m. cel care lucrează la contrainformaţii. (< fr. opératif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.