onorariu

ONORÁRIU, onorarii, s.n. Plată, retribuţie dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupaţiilor sale. (var.: onorár s.n.) – Din fr. honoraire, lat. honorarium.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



onoráriu (retribuţie) s. n. [-riu pron. -riu], art. onoráriul; pl. onorárii, art. onoráriile (sil. -ri-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ONORÁRI//U onorariui n. Retribuţie pentru o muncă intelectuală (efectuată, mai ales, în afara muncii de bază). [Sil. -riu] /<fr. honoraire, lat. honorarium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ONORÁRIU s.n. Sumă oferită pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiunea liberă (avocat, medic etc.). // adj. v. onorar. [pron. -riu, var. onorar s.n. / cf. fr. honoraires, lat. honorarium].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



ONORÁRIU s. n. plată, retribuţie pentru un serviciu prestat de o persoană cu o anumită profesiune (avocat, medic etc.). (< fr. honoraires, lat. honorarium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN