- onomastic
- ONOMÁSTIC, -Ă, onomastici, -ce, adj., s.f. 1. adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. ♢ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva îşi serbează numele; ziua numelui. 2. s.f. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea şi evoluţia numelor proprii. 3. s.f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din fr. onomastique.Trimis de oprocopiuc, 15.07.2006. Sursa: DEX '98onomástic adj. m., pl. onomástici; f. sg. onomástică, pl. onomásticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficONOMÁSTIC, -Ă adj. Referitor la nume de persoane. ♦ Zi onomastică (şi s.f.) = ziua numelui. [< fr. onomastique, cf. gr. onoma – nume].Trimis de LauraGellner, 18.12.2006. Sursa: DNONOMÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la nume de persoane. o zi onomastică (şi s. f.) = ziua numelui. II. s. f. 1. disciplină lingvistică care studiază numele proprii (de persoane). 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, epocă etc.; onomatologie. (< fr. onomastique, gr. onomastikos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.