oniric

ONÍRIC, -Ă, onirici, -ce, adj. 1. Privitor la vise, care aparţine visului; care delirează, care aiurează din cauza unei obsesii sau unor halucinaţii. ♢ Delir oniric = delir asemănător cu visul, care se manifestă în unele boli psihice şi în care bolnavul se comportă ca un somnambul. ♦ (Despre oameni) Care este străin de ce se întâmplă în jurul lui, care trăieşte într-o lume de vis. 2. (Despre creaţii literare) care are ca temă principală situaţiile onirice (1). – Din fr. onirique.

Trimis de mihvar, 17.05.2007. Sursa: DEX '98



oníric adj. m., pl. onírici; f. sg. onírică, pl. onírice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ONÍRI//C oniriccă (oniricci, oniricce) 1) Care ţine de vise; propriu viselor. Stare oniriccă. Viziune oniriccă. 2) Care are aspect de vis; asemănător cu un vis. Atmosferă oniriccă. Decor oniric. /<fr. onirique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ONÍRIC, -Ă adj. Care se referă la vis; care are halucinaţii (cauzate de obsesii sau de anumite boli). ♦ (Liv.) Care se referă la onirism; delirant, halucinant. [< fr. onirique, cf. gr. oneiros – vis].

Trimis de LauraGellner, 17.05.2007. Sursa: DN



ONÍRIC, -Ă adj. 1. referitor la vise, la onirism; (despre fenomene psihice) care se desfăşoară în vis. ♢ (despre stări psihopatologice) asemănător visului; delirant, halucinant. 2. (despre creaţii literare) care presupune o stare de vis, inspirat de vis. (< fr. onirique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN