ondulator

ONDULATÓR¹, ondulatoare, s.n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviaţia unui ac indicator. – Din fr. ondulateur.

Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX '98



ONDULATOR², -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [var.: ondulătór, -oáre adj.] – Ondula + suf. -tor.

Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX '98



ondulatór (unduitor) adj. m., pl. ondulatóri; f. sg. şi pl. ondulatoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ondulatór s. n., pl. ondulatoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ONDULAT//ÓR¹ ondulatoroáre n. 1) Aparat pentru recepţionarea semnalelor telegrafice şi înregistrarea lor pe o bandă de hârtie (sub formă de linie ondulată). 2) Instrument (electric) cu ajutorul căruia se ondulează părul; drot. /<fr. ondulateur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ONDULAT//ÓR² ondulatoroáre (ondulatoróri, ondulatoroáre) 1) Care ondulează; care se leagănă ca undele. 2) Care este caracteristic undelor sau valurilor; cu proprietăţi de unde sau de valuri. /a (se) ondula + suf. ondulatortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ONDULATÓR s.n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviaţia unui ac indicator. [< fr. ondulateur].

Trimis de LauraGellner, 14.12.2006. Sursa: DN



ONDULATÓR, -OÁRE I. adj. care se leagănă ca valurile. II. s. n. aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviaţia unui ac indicator. (< fr. ondulateur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN