- aseitate
- ASEITÁTE s. f. (în scolastică) caracterul unei entităţi de a avea ea însăşi cauza şi principiul propriei sale existenţe. (< lat. aseitas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
aseitate
Look at other dictionaries:
aseità — a·se·i·tà s.f.inv. TS filos. nella filosofia medievale, condizione di un essere che ha in se stesso la propria ragione di esistenza Contrari: abalietà. {{line}} {{/line}} DATA: 1787. ETIMO: dal lat. mediev. aseitāte(m), der. della loc. a se da sé … Dizionario italiano
