omuleţ

omuleţ: OMULÉŢ, omuleţi, s.m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statură. 2. fig. Om neînsemnat, fără nici un merit; om cu preocupări mărunte, meschine. – Om + suf. -uleţ.

Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX '98

omuléţ s. m., pl. omuléţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OMULÉŢ omuleţi m. (diminutiv de la om) Persoană lipsită de valoare. /om + suf. omuleţuleţ

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

homunculus — HOMÚNCULUS, homunculuşi, s.m. Omuleţ artificial pe care alchimiştii pretindeau că au reuşit să l fabrice; p. ext. om foarte mic de statură, nedezvoltat, pipernicit. – Din lat. homunculus, fr. homuncule. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
omuşor — OMUŞÓR, (1) omuşori, s.m., (2) omuşoare, s.n. 1. s.m. Omuleţ (1). 2. s.n. Apendice cărnos, mobil şi contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. – Om + suf. uşor. Trimis de … Dicționar Român
omuşór — I. (omuleţ) s. m., pl. omuşóri II. (uvulã) s. n., pl. omuşoáre … Romanian orthography
omănaş — OMĂNÁŞ, omănaşi, s.m. (reg.) Omuleţ. – Din oameni (pl. lui om) + suf. aş. Trimis de gall, 29.05.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias