omorî

OMORÎ́, omór, vb. IV. 1. tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viaţa cuiva; a ucide, a asasina, a achita. ♢ expr. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; p. ext. a-i învenina cuiva viaţa, a-i produce supărări în mod continuu. A omorî (pe cineva) în bătaie = a bate pe cineva foarte tare, a snopi în bătaie. (fam.) Nu mă omorî! exclamaţie care exprimă uimire, surprindere, mirare faţă de spusele (de necrezut ale) cuiva. ♦ refl. A se sinucide. 2. tranz. fig. A distruge, a nimici. ♢ expr. A-şi omorî foamea = a-şi potoli (pentru scurt timp) foamea. A-şi omorî timpul = a-şi întrebuinţa timpul cu ocupaţii fără importanţă; a-şi pierde vremea. 3. tranz. fig. A pricinui cuiva o suferinţă (fizică sau morală), o durere; a chinui. ♦ A sâcâi, a plictisi pe cineva cu ceva. 4. refl. fig. A-şi cheltui toate puterile, a se epuiza, a se consuma făcând ceva. ♢ expr. A se omorî de râs = a râde foarte tare, a se prăpădi de râs. A se omorî cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult. – Din sl. umoriti.

Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX '98



OMORÎ vb. 1. a asasina, a suprima, a ucide, (rar) a masacra, (înv. şi pop.) a prăpădi, a sfârşi, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. şi reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăşi, a prăda, (Mold.) a stropşi, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvârşi, a seca, a strica, (înv. şi pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăţa, a lichida, (arg.) a mierli. (A omorî pe cineva.) 2. v. sinucide.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



omorî́ vb., ind. prez. 1 sg. omór, 3 sg. şi pl. omoară, imperf. 3 sg. omorá; conj. prez. 3 sg. şi pl. omoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A OMORÎ́ omór tranz. 1) A lipsi de viaţă (premeditat sau din întâmplare); a supune unui omor; a ucide. ♢ omorî (pe cineva) cu zile a) a aduce în stare de disperare; b) a cauza moartea cuiva înainte de timp. 2) A distruge moraliceşte (printr-o veste rea etc.). ♢ Nu mă omorî! exclamaţie prin care cel căruia i se relatează pe neaşteptate ceva îşi exprimă uimirea. 3) A face să dispară; a lichida. ♢ A-şi omorî foamea a-şi potoli foamea. A-şi omorî timpul (sau vremea) a-şi găsi o ocupaţie neînsemnată ca să treacă timpul. /<sl. umoriti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE OMORÎ́ mă omór intranz. 1) A-şi cauza moartea; a se sinucide. 2) A se strădui din răsputeri să facă ceva; a se epuiza realizând ceva. ♢ omorî de râs a râde foarte tare şi cu poftă. 3) fig. fam. (despre persoane) A se îngrămădi în număr foarte mare, vrând să obţină ceva (deficitar). /<sl. umoriti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



omorî (omór, -ít), vb. – A ucide. – var. (înv.) umori. Mr. mor(omurescu), (o)murire. sl. umoriti (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227), cf. bg. omorjavam. Cuvînt de uz general (ALR, I, 289-90). – Der. omor, s.n. (moarte, omucidere, asasinat); omorîtor, adj. (ucigaş, asasin); omorîciune, s.f. (înv., moarte).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER