omografie

OMOGRAFÍE, s.f. Faptul sau însuşirea de a fi omograf; situaţia în care se află două cuvinte omografe. – Din fr. homographie.

Trimis de mihvar, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



omografíe s. f. (sil. -gra-), art. omografía, g.-d. art. omografíei; pl. omografíi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OMOGRAFÍE f. Fenomen de coincidenţă grafică a unor cuvinte diferite. /<fr. homographie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OMOGRAFÍE s.f. Faptul sau însuşirea de a fi omograf; situaţia în care se află două cuvinte omografe. ♦ (mat.) Corespondenţă biunivocă între două spaţii proiective. [gen. -iei. / < fr. homographie].

Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DN



OMOGRAFÍE s. f. 1. faptul, însuşirea de a fi omograf; situaţie în care se află două cuvinte omografe. 2. (mat.) corespondenţă biunivocă a mulţimii numerelor reale sau complexe, exprimată în formă de raport a două polinoame de gradul întâi; transfomare omografică. (< fr. homographie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN